Zapada a cazut din abundenta peste muntii inghetati.
Craciunul se apropia si in sat incepeau pregatirile de sarbatori.
Pensiunea Shanti gazduia un grup de turisti care venisera sa tina niste cursuri pe teme spirituale. Nu e treaba noastra sa stim ce fac turistii, insa despre acestia stiam ca tin astfel de cursuri pentru ca au venit des la noi, cam o data la doua luni. Oameni draguti, simpatici, linistiti care petreceau mult timp in living unde dezbateau diferite subiecte interesante.
Intr-o zi s-au hotarat sa faca o plimbare prin zapada proaspat asternuta. Tot discutand au luat-o la vale inspre Ariesul inghetat cand pe drum vad un plic pierdut in zapada. L-au ridicat si au vazut ca destinatarul era Mos Craciun. Nu e o poveste, e adevar ce va spun.
Au deschis plicul si au citit urmatoarea scrisoare:
” Draga Mos Craciun, stiu ca esti sarac dar te rog sa-ti amintesti si de mine si sa-mi aduci un penar cu tot ce trebuie in el si daca poti si niste fructe ( portocale si banane)
Multumesc mult, Liliana „
Grupul s-a simtit induiosat de o asa sinceritate si modestie si s-au interesat cine ar putea fi aceasta fetita.
Brazesti-ul nu e un sat de oameni bogati. Casele, putine cate sunt, apartin unor oameni cu venituri modeste sau chiar foarte modeste.
Shanti este situata peste Aries, unde mai sunt cam zece case. Scrisoarea putea fi a unei fetite din aceasta parte a satului, dar noi nu ne cunosteam vecinii asa ca am apelat la politaiul satului, care are casa aproape de pensiune si care trebuia sa-I cunoasca pe toti. Asa a si fost: a identificat-o imediat pe Liliana care locuia intr-o casa mai la vale de el si care mai avea o sora pe nume Marioara.
Grupul l-a rugat pe vecinul nostru care lucreaza la politie sa tina secret si au pus mana de la mana si au strans bani suficienti cat pentru doua cadouri consistente pentru cele doua fetite. Au cumparat papusi, jucarii, haine, ciocolati si dulciuri si bineanteles ce au cerut – penar cu de toate in el si fructe ( portocale si banane).
Cu cateva seri inainte de Craciun d-l politist a chemat oficial fetitele la pensiune. Ele au venit emotionate insotite de parinti. Grupul s-a strans si au intrebat daca vreuna din ele a scris la Mos Craciun vreo scrisoare.
Liliana a raspuns cu timiditate ca ea a scris.
– Si mai stii ce ai cerut?
– Un penar si portocale
– Sa stii ca Mos Craciun a trecut pe la Pensiunea Shanti si a intrebat de tine si de surioara ta. A ajuns scrisoarea la el si v-a adus un cadou pe care l-a lasat aici pentru ca el se grabea la alti copii din alte sate. Uite, recunosti scrisoarea?
Atunci, cineva din grup a scos scrisoarea si i-a aratat-o iar Liliana a facut ochii mari si a inceput sa se balbaie. Era toata rosie de emotie si simtea o fericire de nedescris: e edevarat, Mosul exista!
– Uite, aici aveti cadourile pe care vi le-a lasat Mosul
Cadourile mari si consistente au rasarit de sub masa sub privirile uimite ale fetitelor.
– Ne spuneti si o colinda?
– Daaa…Mos Craciun cu plete dalbe…
Vocile firave si emotionate ale fetitelor au umplut de bucurie inima turistilor. Unii zambeau, altii radeau de fericire, altii isi ascundeau lacrimile…fiecare traia emotia in felul lui.
Da! Mos Craciun exista, atat pentru copii cat si pentru adulti…altfel cum ar fi putut ajunge scrisoarea Lilianei in mana unor oameni atat de inimosi?!
Privind dupa fetite ei au zambit cu duiosie vazand-o pe Liliana care nu a vrut sa lase cadoul greu sa fie dus de tatal ei si se chinuia sa-l traga dupa ea prin zapada.
Shanti
Română
English