Concert Gheorghe Iovu – Paradis sonor la Shanti

 

IOVU

          Intre sarbatori Shanti a avut un invitat special.

 


Din ce Univers oare a aparut aceasta fiinta care respira, parca, muzica?!

I-ati ascultat muzica? Ati reusit sa va mai pastrati in corpul fizic? V-ati mai amintit cine sunteti? Cand il asculti uiti si ca existi…ramai suspendat undeva intre lumi si plutesti printr-o noua lume pe care nu stii cum sa o numesti…

Da, ati ghicit, este vorba despre Gheorghe Iovu care a venit la noi sa se bucure de zapada. La noi a nins si zapada inca a mai ramas intre sarbatori astfel ca familia lui sa se poata bucura de sanius. El se bucura de bucuria lor…

          Sotia d-lui Iovu spunea ca isi este autosuficient…adica nu are nevoie de nimic pentru a se simti bine si a fi fericit, iar la un moment dat cand i-am invitat la masa, toti mancau si se amuzau, iar dansul a spus: mananc nejustificat

Am inteles, nu-I era foame, dar era cu noi la masa si manca pentru a ne simti noi bine.

Cu alta ocazie cand l-am invitat la un spectacol in Oradea, dupa reprezentatie am mers cu totii undeva sa mancam si distractia s-a intins pana tarziu. A doua zi avea spectacol in Brasov si la un moment dat m-am simtit raspunzatoare si am vrut sa intrerup petrecerea spunand ca a doua zi Iovu trebuia sa plece din Oradea la 7 dimineata si nu i-a mai ramas mult timp de somn. El a raspuns relaxat ca nu e o problema pentru ca in mod obisnuit doarme 2-3 ore pe noapte.

E…un altfel de om.

A fost chemat in America si rugat sa cante intr-un parc doua zile pentru a purifica subtil acel loc si oras impregnat de droguri si violenta.

Unii spun ca muzica lui este din Lumea Ingerilor.

Altii spun ca muzica lui vindeca.

Sotia lui, care e medic stomatolog pune muzica lui in timpul tratamentelor si pacientii, multi dintre ei, adorm. Va puteti imagina sa adormi la dentist?! Eu numai ma gandesc si sar de pe scaun, cum sa dormi la dentist?! Mai ca imi vine sa merg pana in Arad sa-mi repar acolo dintii!

Si ce e si mai amuzant este ca pacientii nici nu-si dadeau seama ca adorm…

Iovu canta, canta mereu, canta acasa, canta la prieteni, canta la concerte, canta singur, canta la mii de oameni, canta pe zapada, canta in arsita soarelui canta, canta, canta…

Canta uneori si doisprezece ore fara oprire

De unde aduci d-le Iovu aceasta muzica?!

Insa cel mai mult ii place sa cante cand are si doar un singur spectator…asta nu din mandrie, ci pentru ca…spune el atunci eu si tu devenim una…eu si toti cei din sala devenim una…iar sotia lui spune ca a ascultat de multe ori muzica lui si aceeasi melodie suna altfel in functie de cel care o asculta.

A fost intrebat daca a plagiat vreodata, iar el a raspuns: Da, L-am plagiat pe Dumnezeu!

Ne-am strans in living la ora stabilita; eram cativa, nu prea multi dar toti cu emotia in suflet. Intr-un spatiu intim, la doi metri de noi urma sa cante si sa ne incante un mare muzician.

Un nou concert privat la fel ca cele peste patru sute pe care le-a oferit gratuit din inima sa mare.

A inceput sa cante si in scurt timp am uitat de noi fiind imbaiati in notele care dansau in camera si o umpleau cu lumina. Si a cantat, a cantat cateva ore…patru sau cinci. Il priveam cum isi plimba degetele pe aparat, parca abia le atingea si mi se parea ireal ca niste miscari atat de suave sa aiba un asa rasunet.

A cantat intr-una, trecea dintr-o melodia in alta si ma intrebam: cum, Doamne , le tine minte?! Iar daca uneori repeta o melodie o canta la fel…culmea! Nu se incurca, nu schimba notele! L-am intrebat cum face asta si ne-a spus ca nu se gandeste, muzica curge, curge, el e doar un canal.

Am inceput sa-l filmez, gandindu-ma sa-l pun pe site si sa ne laudam ca a fost Iovu la noi, dar pe de alta parte ne-a cantata si melodii care inca nu au fost publicate. Cum e cu drepturile de autor, ma intrebam, daca cineva ii fura melodiile si I le publica inaintea lui?

M-ai la final l-am intrebat cu sfiala daca ne permite sa publicam inregistrarea si ne-a spus ca el nu se teme ca-I va fura cineva melodiile pentru ca oricum nu sunt ale lui, sunt ale lui Dumnezeu.

Ati vazut filmul Frumoasa Verde? E vorba despre o civilzatie extraterestra care vine sa ajute planeta noastra si la final ni se prezinta fragmente din viata de acolo. M-a impresionat concertul de liniste. Era o mare adunare de oameni, in natura care ascultau linistea si se simteau foarte bine.

In aceasta zi, ascultand concertul lui Iovu m-am simtit ca la acel concert de liniste…adica, muzica rasuna in toata casa, insa in suflet ni s-a asternut asa o liniste pe care greu o gasesti si daca intri intr-o camera complet izolata fonic. Era o liniste interioara totala, suspendata, extatica.

Dupa patru ore jumatate unii au inceput sa oboseasca. Un invitat statea spijinit in cot, adormea si-I tot cadea capul, insa invariabil misca din picior in ritmul muzicii.

La un moment dat un invitat a iesit si dupa un timp s-a intors cu un instrument australian, numit digiridu. Noi eram intr-o pauza, ii punem intrebari la Iovu despre muzica si concertele sale, iar cand invitatul a intrat cu instrumental lui I s-a parut ca e potrivit sa ne cante si el din a lui instrument. Nu stiu daca stiti cum canta un digridu. Trebuie sa te pricepi sa poti canta la un asemenea instrument, e adevarat, nu oricine poate, insa cand a inceput, invitatul adormit care batea ritmic din picior s-a trezit instantaneu si a inceput sa rada in hohote. S-a aplecat catre mine si mi-a soptit:

–         Pe asta cine l-a chemat, auzi-l cum canta, parca e un rinocer!.. ….pe langa muzica de vis a lui Iovu…

Cine ar fi rezistat la asa o remarca?! Am inceput si eu sa rad in hohote…da am fost foarte nepoliticoasa, dar nu ma-m putut abtine – avea atata dreptate! Diferenta era foarte mare.

Am privit in jur si am vazut ca numai noi radeam. E adevarat ca numai eu am auzit comparatia cu rinocerul, dar daca m-as fi putut abtine!…eram gazda si eram cat se poate de nepoliticoasa!

Toti ascultau atenti iar Iovu era cel mai atent. Cata rabdare si cata intelegere fata de altii – m-am gandit si am iesit pentru ca, evident  eu nu aveam aceste calitati.

In acea seara n-am mai dat ochii cu invitatii si m-am culcat cu un sentiment de vinovatie. A doua zi m-am trezit cu umarul blocat. Ne-am intalnit cu totii in bucatarie, eu urma sa pun masa dar imi foloseam cu greu mana. M-au intrebat ce am si le-am spus.

D-na Iovu, medic, care a studiat si medicina lui Hammer m-a intrebat ce s-a petrecut cu mine de ieri.

Nimic, am spus, nu mi se parea sa fi facut ceva deosebit…am dormit stramb.

Nu e asta, a spus ea, te simti vinovata pentru ceva?

Aaaaa, asta era! am spus in gandul meu…

…atunci le-am povestit faza cu rinocerul si mi-am cerut scuze. Toti au ras si nu era nimeni suparat. Totul a fost doar in mintea mea.

O sa-ti mai ia un timp – a spus dansa cu caldura -pana sa-ti treaca vinovatia si sa te ierti, si-ti va trece pentru ca acum ai inteles cauza.

Asa a fost. Cand m-am relaxat complet am scapat si de durere.

Dupa mic dejun si un ultim sanius familia Iovu a plecat spre casa cu promisiunea de a se intoarce.

Ii asteptam cu drag oricand si le multumim ca au venit.