Cine e Musi?
Cine sau ce altceva poate fi decat un catel?!
Cel mai simpatic, inteligent, jucaus si aventurier catel…
Ei, poate nu e cel mai din toate cele spuse, dar e al nostru si il laudam. Stiti cum e – si cioara spune ca puiui ei e cel mai frumos.
…insa Musi e chiar dragut…
Cand ne-am luat casa ne-am hotarat sa ne luam si catel. Am mers la piata si l-am vazut in bratele unui barbat, mic cat o pisica, alb, ciufulit, cu blana mare si o privire jucausa dar un pic speriata. Era normal, nu stia cine-i va fi noul stapan. Ne-am indragostit pe loc de el si l-am luat. 
Trebuia sa fie ciobanesc mioritic insa s-a produs o greseala pentru ca a devenit cam jumatate de mioritic. Pe masura ce crestea nu prea crestea si ne-am dar seama ca nu e rasa pura…insa ce sa facem acum cu el? Era atat de simpatic si jucaus incat devenise deja un membru stabil al familiei. L-am numit Musashi, dupa celebrul luptator japonez in speranta ca va deveni la fel de mare si de puternic…insa pe masura ce a trecut timpul numele i s-a transformat in Musi.
Ne-am luat si alti caini si cand faceau prosti ii certam si-i pedepseam. La un moment dat Daksha, o catea de ciobanesc carpatin, a facut o prostie si am izolat-o de ceilalti caini. Am certat-o tare si am amenintat-o ca nu-i dau nici de mancare. Ce credeti ca a facut Musi? Asa ceva n-am crezut vreodata ca poate face un caine. A luat propria mancare si i-a dus-o catelei pedepsite. Asta sub ochii nostrii uimiti. De obicei cainii infuleca mancarea cand o primesc, insa sa vezi asa o renuntare, mai rar. Atunci ne-am dat seama ca e special.
Acesta e un caine care face ce vrea el si pe cat posibil in afara gardului. La Cluj am facut un gard de doi metri iar Musi se catara pe el ca o pisica. Statea in dreptul casei, ne pazea, dar dincolo de gard. Devenise atat de stresant pentru vecini incat am fost nevoiti sa-l aducem la Shanti. Aici cum l-am scos din masina a luat-o la fuga si a sarit peste gard de nici nu l-a atins. Prima lui actiune a fost sa mearga la vecini si sa le omoare gainile.
Vai, ce rusine pe noi!
Ne-am cerut iertare, am vrut sa le platim, dar vecinii, oameni de treaba, nu au fost de acord.
L-am inchis in casa, a spart geamul si a fugit.
Am facut gard serios si daca nu putea sari peste el, sapa pe sub si mergea direct la vecini si ii latra in propria curte.
Era un “deliciu” pentru vecini. Gainile lor le fugarea in timp ce gainile noastre mancau din oala lui si dormeau in cusca lui.
Ne-am hotarat sa-I dam drumul noaptea gandindu-ne ca asa nu are ce rau sa mai faca. A doua zi a venit la noi o vecina suparata si ne-a spus ca Musi a scos toti morcovii pe care i-a semanat cu o zi inainte.
Noi nu eram de parere ca trebuie legati cainii si am facut tarcuri…dar sa-l ti zi si noapte intr-un spatiu mic era greu de suportat chiar si pentru noi darami-te pentru el care se dorea intotdeauna LIBER!
Asa ca, totusi, din cand in cand i-am mai dat drumul noaptea. Cu cat statea mai mult inchis, cu atat fugea mai tare si mai departe cand ii dadeam drumul. Cand obosea si flamanzea, venea acasa.
Intr-o dimineata l-am vazut tarandu-se pe picioarele din fata.
A fost in “vizita” la un vecin ce locuia langa pod si acesta l-a lovit cu ceva atat de tare incat la semiparalizat. Si-a revenit greu si in timp lung, insa dorinta lui de a fi liber a fost atat de mare incat s-a vindecat.
Altadata a venit muscat foarte tare de un caine care era legat in curtea lui. Cand ii dam drumul la Musi, trece pe la toti cainii din vecini si-I agita. Nu are prieteni. Ii inerveaza pe toti si stim intotdeauna unde e dupa latraturi. Unde e zgomotul mai mare, acolo e Musi. Dupa aceea se intoarce acasa si e un foarte bun paznic.
Cand a fost muscat a mers in curtea unui alt caine care era legat si l-a enervat atat de tare incat apoi au sarit la bataie si…Musi al nostru a capatat-o…
Cand iesim pe munte il luam cu noi, dar bineanteles ca nu sta langa noi. De obicei este la un versant distanta. Dar il luam sa se mai plimbe si sa-l tinem departe de vecini. Nu face rele mari – enerveaza vecinii – oameni si caini, dar nu le face nici un rau…,ne gandeam noi ca e prea mic si-i e frica. Insa ne-am dat seama ca e un viteaz crud cand a omorat si mancat o caprioara foarte aproape de casa noastra. Era galagie mare si era intuneric. L-am chemat si a venit cu o usoara intarziere, vesel, dinamizat, in forta si cand l-am privit am vazut ca avea sange pe falci…ce s-o fi intamplat? Nu ne-am aventurat noaptea sa cercetam. Oricum, pe langa strigatele caprioarei s-au auzit mai multe latraturi, deci au fost mai multi caini, si iata ca si el a participat la aceasta groteasca crima si s-a si infruptat din prada.
De suparare a doua zi nici nu i-am dat de mancare si l-am tinut inchis o saptamana.
Intr-o zi am mers la plimbare cu un grup de prieteni. Era zapada mare si accesul era greu insa peisajul era deosebit. Ne-am plimbat, ne-am bulgarit, ne-am dat pe folie dar bineanteles ca Musi a preferat alt traseu. Dupa cateva ore ne-am intors acasa, Musi nicaieri. Uneori se intorcea inaintea noastra acasa si speram sa fi facut si acum la fel. Timpul trecea si cainele nicaieri.
O fi el o pacoste pentru vecini, dar e al nostru…hai sa-l cautam. Toata echipa, cam de zece oameni, ne-am intors in padure sa-l cautam pe Musi. Ne-am intors dezamagiti pentru ca nu l-am gasit.
Unde o fi? Unde o fi?
Se apropia seara si daca ar fi ramas peste noapte in padure cu siguranta ca l-ar fi mancat lupii. Am inceput sa ne intristam. Nu mai aveam chef de nici o distractie. Firea lui vesela si jucausa…pentru ca are o mutra…daca il vedeti va apuca rasul…
La un moment dat un prieten striga din rasputeri:
– L-am gasit! Veniti sa vedeti unde e!
Am iesit cu totii afara bucurosi si curiosi totodata.
Prietenul nostru l-a gasit cu zoom-ul de la aparatul de filmat. O pata usor galbuie in zapada alba. Chiar pe versantul celalalt, la o ora de casa, intr-o zona deschisa – norocul lui ca altfel nu-l vedeam.
Statea.
Am inceput sa-l strigam, sa-l chemam…el nimic
Hai dupa el…doi barbati s-au aventurat, era drum serios pana acolo, mai ales ca zapada era pana in brau.
L-au adus pe brate si era sleit…ce s-a intamplat? Avand blana mare i s-a prin zapada de ea, s-au format bulgari pana cand a devenit atat de grea incat nu s-a mai putut misca.
A ramas blocat in zapada. Nu mai putea face nici un pas.
Bun Inger Pazitor mai ai si tu, Musi draga!
Din cauza zapezii, a frigului si a nemiscarii a inceput sa inghiete. Cu siguranta ca pana dimineata, daca nu l-ar fi mancat lupii ar fi inghietat.
L-am dus in casa, l-am acoperit cu paturi, am suflat pe el si pe masura ce se dezghieta ii desprindeam sloiurile de gheata de pe blana. Era aproape lesinat. Toti eram in jurul lui si-I dadeam prim-ajutor.
Au trecut cam doua ore pana cand a reusit sa ridice capul si ne-a privit plin de recunostinta cu ochii lui negri, atat de jucausi altadata. Apoi a adormit.
Dimineata a sarit si fugea prin casa de parca nu s-ar fi intamplat nimic…dar cine sa-l mai lase in zapada…la cusca cu tine flacau!
Română
English